Hidroxietilceluloză (HEC)rămâne foarte solubil în apă pe o gamă largă de temperaturi, chiar și în regiuni cu temperaturi ridicate unde alți eteri de celuloză modificați chimic neionici, cum ar fi metilceluloza (MC) și hidroxipropilmetilceluloza (HpMC), prezintă puncte de turbiditate. Pentru a elucida cauza solubilității ridicate a HEC, dependența de temperatură a compoziției apei nH pentru fiecare unitate de glucopiran din probele de HEC a fost examinată pe următoarele intervale de temperatură de la 10 la 70 °C, utilizând măsurători ale spectrului dielectric de frecvență extrem de înaltă, până la 50 GHz.
În acest studiu, probele de HEC au fost examinate pentru numărul molar de substituții hidroxietil (MS) ale fiecărei unități de piran de glucoză, variind de la 1,3 la 3,6. Toate probele de HEC au fost dizolvate în apă în intervalul de temperatură examinat și nu au prezentat puncte de turbiditate. Valoarea nH a probelor de HEC cu MS 1,3 este de 14 la 20 °C și scade lent odată cu creșterea temperaturii și scade la 10 la 70 °C. Valoarea pH-ului probei de HEC este evident mai mare decât valoarea critică minimă a nH de aproximativ 5. Eterii de celuloză, cum ar fi MC și HpMC, trebuie dizolvați în apă, chiar și în intervalul de temperaturi ridicate.
Moleculele HEC, însă, sunt solubile în apă pe o gamă largă de temperaturi. Dependența de temperatură a nH-ului probelor HEC și a triglicolului (compuși model ai substituenților HEC) este ușoară, iar cele două sunt similare. Această observație sugerează cu tărie că comportamentul de hidratare/deshidratare al probelor HEC este controlat în mare măsură de grupările lor substituite. 3 are valoarea 14 la 20 °C, scade lent pe măsură ce temperatura crește și scade la 10 la 70 °C. Valoarea nH a probei HEC este evident mai mare decât valoarea critică minimă a nH de aproximativ 5. Eterii de celuloză, cum ar fi MC și HpMC, trebuie dizolvați în apă, chiar și în intervalul de temperaturi ridicate. Moleculele HEC, însă, sunt solubile în apă pe o gamă largă de temperaturi. Dependența de temperatură a nH-ului probelor HEC și a triglicolului (compuși model ai substituenților HEC) este ușoară, iar cele două sunt similare.
Această observație sugerează cu tărie că comportamentul de hidratare/deshidratare al probelor HEC este controlat în mare măsură de grupările lor substituite. 3 are valoarea 14 la 20 °C, scade lent pe măsură ce temperatura crește și scade la 10 la 70 °C. Valoarea nH a probei HEC este evident mai mare decât valoarea critică minimă nH de aproximativ 5. Eterii de celuloză, cum ar fi MC și HpMC, trebuie dizolvați în apă, chiar și în intervalul de temperaturi ridicate. Moleculele HEC, însă, sunt solubile în apă pe un interval larg de temperaturi. Dependența de temperatură a nH-uluiHECprobele și triglicolul (compuși model ai substituenților HEC) este blând și sunt similari între ei. Această observație sugerează cu tărie că comportamentul de hidratare/deshidratare al probelor HEC este controlat în mare măsură de grupările lor substituite.
Valoarea nH a probei HEC este evident mai mare decât valoarea critică minimă a nH de aproximativ 5%. Eterii de celuloză, cum ar fi MC și HpMC, trebuie dizolvați în apă, chiar și în intervalul de temperaturi ridicate. Moleculele HEC, însă, sunt solubile în apă pe un interval larg de temperatură. Dependența de temperatură a nH-ului probelor HEC și a triglicolului (compuși model ai substituenților HEC) este ușoară și sunt similare între ele. Această observație sugerează cu tărie că comportamentul de hidratare/deshidratare al probelor HEC este controlat în mare măsură de grupările lor substituite. Valoarea nH a probei HEC este evident mai mare decât valoarea critică minimă a nH de aproximativ 5%. Eterii de celuloză, cum ar fi MC și HpMC, trebuie dizolvați în apă, chiar și în intervalul de temperaturi ridicate. Moleculele HEC, însă, sunt solubile în apă pe un interval larg de temperatură. Dependența de temperatură a nH-ului probelor HEC și a triglicolului (compuși model ai substituenților HEC) este ușoară și sunt similare între ele.
Această observație sugerează cu tărie că comportamentul de hidratare/deshidratare al probelor HEC este controlat în mare măsură de grupările lor substituite. Moleculele HEC sunt solubile în apă pe o gamă largă de temperatură. Dependența de temperatură a nH-ului probelor HEC și a triglicolului (compuși model ai substituenților HEC) este ușoară, iar acestea sunt similare între ele. Această observație sugerează cu tărie că comportamentul de hidratare/deshidratare al probelor HEC este controlat în mare măsură de grupările lor substituite.HECMoleculele sunt solubile în apă pe o gamă largă de temperaturi. Dependența de temperatură a nH-ului probelor HEC și a triglicolului (compuși model ai substituenților HEC) este ușoară, iar acestea sunt similare. Această observație sugerează cu tărie că comportamentul de hidratare/deshidratare al probelor HEC este controlat în mare măsură de grupările lor substituite.
Data publicării: 25 aprilie 2024